duminică, decembrie 23, 2007

Schimbarea limbii oficiale a Romaniei?


Dupa ultimele recensaminte populatia romanei ar fi de aproximativ 21 mil. estimarile insa propun alte cifre. Biroul de evidenta populationala sustine ca in romania ar fi ramas doar 19 milioane de locuitori (cu o tendinta continua de reducere).
Un fenomen insa vazut de oricine viziteaza comunitatile romanesti din strainatate (din europa sau america de nord) este asimilarea incredibil de rapida a acestor noi emigranti.
De parca ei nu ar avea radacini, traditii proprii sau motiv sa se mandreasca de apartenenta lor la diaspora romaneasca. De parca ar prefera sa fie doar indivizi, emigranti in statul ce-i gazduieste, disparati si deconectati.
Si multi s-ar intreba cum de e posibil ca unii oameni sa se debaraseze atat de repede de cea ce-i ar putea uni? A existat oare vreodata o constiinta nationala la acesti romani?

Oare care sunt elementele unei asemenea posibile constiinte nationale si de ce nu mai functioneaza? Ce face ca cetatenii republicii romane, stat membru a uniunii europeane, sa fie romani? Este doar apelativul "roman", un simplu nume prezent int-un act de identitate european?
Peste putini ani se preconizeaza dizolvarea granitelor (oricum deja simbolice, granite la care niste functionari plictisiti arunca o privire pasagera si iti fac un gest cu mana sa treci mai departe in urmatorul judet, din judetul arad la judetul szeged).
Din ce in ce mai multe prerogative ale statelor se cedeaza structurii acesteia birocratice paneuropene (mult mai putin corupte si mai disciplinate decat cele indigene, deci in folosul nostru).
Daca nici macar apartenenta statala, nu e stabila si se dizolva continuu, nu cumva am putea sa le o luam inainte?

Daca romanii tot sunt indiferenti fata de identitatea lor ce ar fi ca republica romana sa se dizolve?

Sau macar sa-si schimbe limba oficiala.

Alipirea la una dintre marile puteri europene lingvistic si cultural ar fi de folos tuturor cetatenilor acestui mic stat: limbile engleza, franceza si germana sunt limbile principale in cadrul birocratiei UE. S-ar putea alege una dintre aceste limbi ca limba oficiala a autoritatilor statale autohtone.
Asta ar insemna ca politistii, functionarii si magistratii sa-si redacteze rapoartele in aceasta limba, formularele sa fie bilingve (si asa se completeaza online) iar administratia ar putea sa se reduca la un minimum de interactiune cu cetateanul de rand.
Astfel tara aceasta ar face economii aliniindu-se standardelor UE, ar castiga timp (care si asa e pretios avand in vedere cat timp s-a pierdut pana azi) si ar permite acestei tari amarate sa-si ia un avant in directia bunastarii si imbogatirii. De ce sa pierdem timp traducand acte oficiale in si din limba romana?
Mai mult, la scoala s-ar putea invata limba oficiala (impreuna cu limba materna evident) oferind astfel copiilor nostri, viitorilor cetateni romani si oameni de stiinta, posibilitatea sa-si caute de lucru peste tot in UE, mobilitatea fiind darul cel mai de pret oferit copiilor nostri.

Bineinteles acest scenariu este doar o fantezie, un exercitiu de gandire critica. dar la urma urmei, de ce nu?

duminică, iunie 17, 2007



A.

E de asteptat sa tot privim in gradina noastra , dar hai sa vedem si in afara ei.

Ce vedem? Sau ce vedem acum in comparatie cu 40-50 ani mai inainte.

Urmarim fiecare an noi razboaie, noi maceluri, si mii de refugiati , fara cel mai mic interes al societatii internationale pentru ei.

Urmarim cresterea in proportii gigantice a foametei, si a exploatarii economice in timp ce statele dezvoltate economic consuma imense cantitati de bani pentru arme sau cosmetice.

Urmarim distrugerea naturii si a climatului mondial, concomitent cu lideri de state mari care ies la ecran zambind ( !) ca sa ne anunte ca nu au sa faca nimic in aceasta privinta.

Urmarim cresterea in statistici al divorturilor si al numarului de familii dezorganizate, al actelor de violenta in orase, al utilizarii drogurilor si al extinderii retelelor de prostitutie. Si aceasta e statistica , nu e o parere a cuiva care vrea sa creada la un trecut auriu si la un viitor sumbru. Aceste fenomene sunt acum si decenii in continua crestere pe plan mondial, chiar daca ritmul lor de crestere e diferit in fiecare tara.

Urmarim controlul al Mass – Media de catre grupurile economice puternice si politice, si prin ele controlul asupra informatiei si parerii noastre si deciziilor care iau cetatenii de peste tot. Iar acum deja e inceputa incercarea lor sa controleze si Internetul. Si ce sa mai zicem de nivelul oferit de MM spectatorului si cititorului.. sau de faptul ca nici un politician nu indrazneste sa se opuna acestei coruperi sistematice a moravurilor ca sa nu fie strivit de MM.

Urmarim cresterea Coruptiei peste tot: in Europa , in America, ca sa nu mai zicem de Asia si Africa , a oamenilor politici si functionarilor de stat, in special la nivele mai de sus.. Cel putin in unele tari (cred cel putin in Grecia si Romania, daca nu si in celelalte) mi se pare ca suntem martori unei schimbari a mentalitatii si anume :

  1. Decaderea si coruptia este privita treptat ca ceva normal ceva care se integreaza in societate. Adica si inainte cat exista exista, dar n-a fost acceptata poate.
  2. O mare parte din oameni se predau si fac inapoi cand se confrunta cu ea caci orice reactie e privita de multi inutila.

Ar putea ca cineva sa zica ca depinde de punctul unde pui accentul sau de cum filtrezi informatia. Dar mi se pare la o privire pe ansamblu ca e clar ca pe plan global exista o evolutie caracterizata de decadenta spirituala, morala, si sociala .

Poate ca par si sunt deja vorbe comune, dar e altceva o perioada de decadenta la o tara si e altceva acest inca in crestere fenomen mondial. Si parte din acesta face si situatia din tarile noastre balcanice. Chiar daca se tot zice de probleme mai mari in tarile balcanice decat in Europa vestica de exemplu, si ei au alte probleme de un grad deloc mic. Sa nu vedem doar ceea ce vrem in Germania de exemplu sau in Franta sau in M Britanie, dar sa vedem ce se petrece si in cartierele sarace, precum si ce se afla in spatele unei cortine frumoase. Aici nu insist, caci nu am trait in aceste tari, dar din descrierile a mai multor oameni, si chiar acestora care le ridica in slavi, incerc sa inteleg. Si in Atena de exemplu sunt romani care au venit cu firme mari , cu salarii foarte bune, cu apartamente in cartiere scumpe. Dar nu poate cineva sa aiba o vedere completa a societatii ateniene in acest mod.

Le am zis pe acestea ca sa pun in paralel si un cadru mai larg pentru anumite fenomene care vedem la noi.

B.

Doar ca noi avem ceva ce nu au multe alte popoare : (a) Credinta noastra dreapta, cu viata duhovniceasca, si (b) botezarea traditiei culturale europene in Hristos . Vestici si central europenii, nu au nici pe primul nici pe al doilea, caci ei trag cumva traditia lor culturala ori direct din antichitatea pagana (prin Renasterea de exemplu), ori prin intermediul traditiei romanocatolice. Cat de importante sunt deci acestea doua, cu atat mai mult daca sunt capabile sa arate iesirea din criza mondiala. Pentru ca tocmai poate pe plan istoric pierderea treptata a acestor doua sta la radacinile Decadentei mahnitoare de acum.

Le spun pe acestea fara sa am formarea necesara ca sa aprofundez, ci doar incercand sa inteleg ce este fenomen mondial si ce e al nostru. Caci a crede ca mondial e mai bine si la noi merge urat , e ceva ce ne ar duce la alte drumuri.

Doar sa nu se creada ca sunt mai putin amarat de situatia din Balcani, sau ca mi se pare ca noi avand aceasta traditie vom scapa doar fiind urmasi acestor mari oameni, sau pentru ca suntem « ortodoxi ».

As dori sa inchei cu urmatorul pasaj ;

«Faceti, dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam». (Sf Evanghelie dupa Luca, cap 3, 8.).


duminică, iunie 10, 2007

Politicul si culturalul in Romania


In perioada aceasta suntem bombardati de informatii referitoare la o criza politica majora. Parlamentul si presedintele sunt la cutite, incercari se fac ca sa se detroneze guvernul sau presedintele, unele partide ies din guvernare, altele se asteapta/spera sa intre...
Nu ne vom ocupa aici de cine are "dreptate" sau cine "greseste".
Indiferent de pozitie ideologica sau politica pe care o are fiecare, un lucru este clar: politicienii s-au autonomizat intr-o lume separata, izolata de populatie care ii a ales. Se zbat pentru mentinerea priviilegiilor lor iar "munca" lor se traduce la prelucrare de texte numite eufemistic "proiecte normative" care nu fac nimic altceva decat sa "reformeze" asa numite "institutii".
In momentul de fata omul de rand ar putea la fel de bine sa fie aruncat din aceasta ecuatie. "Binele tarii" este scopul "declarat" ale tuturor acestor politicanti, insa tara fara popor nu este de conceput.
Iar poporul are anumite griji. Nu vorbim aici despre grijile esentiale cum ar fi o bucata de paine si o ciorba in blidul copiilor, un strop de apa de baut si eventual spala, niste toale ca sa nu ne fie frig sau un acoperis de asupra capului nostru.
De bine de rau, aceste nevoi sunt acoperite. Fiecare are un salar (chiar daca ar trebui sa mai faca ceva "pe langa" ca sa se descurce), mai toti avem cate o masina (si o amarata de Dacie e pentru cei mai multi indeajuns) si cu totii avem un acoperis (chiar daca unii stau cu parintii, casatoriti si cu copii neputandu-si permite preturi mai ridicate decat in Germania, pentru achizitionarea unui apartament propriu).
Nu la aceste nevoi ne referim...
Exista alte nevoi care se cer satisfacute in momentul de fata:
Cu totii vorbim despre "tara noastra", "patria noastra", unii chiar intr-un mod exaltant, majoritatea insa cu o amaraciune in glas.
Apartenenta la aceasta societate, care este alcatuita prin unirea tuturor comunitatilor cuprinse in granitele acestei tari, proaspata membra a comunitatii statelor unite a Europei, aceasta apartenenta este ceva care nu ne incalzeste, nu naste in noi un sentiment de mandrie.
Ne lasa reci.
Pe unii chiar ii repugna intr-o asemenea masura incat sa-si caute patrii noi in strainatati, pasapoarte noi, Canadiene sau Americane, orice altceva numai nu romanesti.
Unde s-a facut greseala? Unde am pierdut calea noastra si ne am ratacit?
La urma urmei ce este acest lucru care transforma un amestec de lume intr-o comunitate si intr-un popor?
Maretia acestui poppor s-a pierdut in momentul in care romanul a uitat ca o are. Apartenenta la un mare imperiu, la o cultura de o influenta extraordinara, la un crez si la o ierarhie a valorilor diferita de cele ale germanului, englezului si Suedezului (cu totii de altfel actuali colegi intru unitate Europeana), apartenenta la acest imperiu s-a facut uitata.
Miturile si povestile populare Romanesti despre Tarigradul, orasul resedinta al Czar-ului, cezarului imperiului Roman de rasarit, Constantinopolul s-au aruncat de mult la gunoi.
Ce insemna de fapt Constantinopolul? Ce cultura purta cu el acest oras regal?
Dupa caderea lui la Otomani si redenumirera orasului in Istanbul, cea ce a ramas acolo era doar sediul patriarhiei ecumenice. Patriarhul tuturor popoarelor ortodoxe, etnarhul, a pastrat in jurul lui aura vechiului imperiu, iar nobilimea imperiului cazut s-a aglutinat in jurul acestei institutii stravechi.
Ce valoare simbolica avea pentru poporul Roman acest oras, acest sediu, atat de mare incat principatele Romanesti sa tanjeasca sa-l elibereze (pana la vremea lui Stefan cel mare), sau sa-l sprijine atat de generos cu daruri si ctitorii?
Cum s-a facut posibil ca tronul imparatului Roman de rasarit, cazut sub papucul musulmanilor, sa revina domnilor Tarii Romanesti si Moldovei?
Cum de s-a putut uita ca acest popor a fost privit ca cea mai mare speranta ale tuturor crestinilor ortodocsi de sub ocupatie turceasca?
Astazi totul s-a maturat. Maretia, gloria, privirile pline de speranta s-au dus.
Nu mai departe de 1912 Bucurestiul pastra stralucirea puterii byzantine de demult, ramasese unul dintre cei mai puternici jucatori in commonwealthul ortodox post-byzantin: primul ministru Grec E. Venizelos a cerut ajutorul si interventia omologului sau roman, Tache Ionescu, in primul razboi Balcanic impotriva Bulgariei.
Poate romanii au uitat aceste sclipiri de glorie si mandrie nationala pentru ca unii le au spus ca e rusiine sa fii tu insuti. E rusine sa fii credincios, mai bine, mai "modern" este sa fii "liber cugetator", sa vorbesti frantuzeste (astfel incat unii de rusine au decurs la furculision si alte asemenea fenomene hilare).
Actualmente acest popor se chinuie sa-si regaseasca radacinile. Sute de mii de romani se pierd asimilandu-se treptat in america, canada si alte state europene.
Se pierd pentru ca se asimileaza. Si se asimileaza pentru ca nu au radacini puternice de unde sa suga seva traditiei, unei traditii marete, puternice care sa-le dea mandria apartenentei la o comunitate de viteji, de oameni puternici, sa le dea exemple si imbolduri ca sa infloreasca sa se realizeze. Nu individual, separat si fara ancora, ci ca membrii unui colectiv, unei comunitati la fel de prospere si marete.

Regasirea radacinilor acestui popor este singura lui sansa de supravietuire.