La Ok Meydan al orasului Darulaceze - Etalon de convietuire de popoare si religii

La Ok Meydan al orasului Darulaceze
Etalon de convietuire de popoare si religii

Am gasit un un articol interesant scris de Arhimandritul Dositheos. Mi s-a parut foarte interesant si in consecinta l-am tradus din greceste si voila:


Imi spusese in urma cu doi ani patriarhul nostru: “in ziua de dinainte de sarbatoarea sfantului Gheorghe la vecernie, a slujit la capela care se afla la caminul de batrani din orasul ...”. Nu am retinut numele orasului, mi-a ramas insa restul intiparit in minte. Ca in acest camin de batrani, datand din perioada otomana exista o bisericuta ortodoxa, o sinagoga si o moschee. Ca dupa multi ani a vizitat un patriarh acel loc. Si ca a fost primit cu multa bucurie si respect. M-am gandit atunci ca trebuie si eu sa vizitez acest camin.

Anul acesta deci, dupa atentatele teroriste impotriva sinagogelor si consulatului britanic, dar si in urma unor voci despre “barbari”, am luat hotararea sa-l vizitez. Am cercetat in consecinta si am aflat: La Ok Meydan al Orasului (cu O mare, asa denumesc populatiile crestine Orasul cu O mare, Orasul oraselor, Constantinopolul), camin de varstnici saraci, Darulaceze, cladit in 1896 in timpul domniei Sultanului Abdul Hamit (1876-1909).

In acesta ctitorul a reconstruit o geamie, o sinagoga si o biserica ortodoxa, biserica sfantului Gheorghe. Care a fost motivul? In acest camin imperial de saraci, isi gaseau ultimul refugiu, in mod indiscriminatoriu, musulmani, crestini si evrei. Si ca sa slujeasca fiecare dupa traditiile lui s-au construit aceste temple. Si preotul ortodox putea sluji, rabinul putea interpreta Torah si Hogea sa citeasca din Coran.. Astfel toti convietuiau intru iubire fara ca cei amarati sa simta ca guvernul face discriminari fata de ei. Anii au trecut. Ultimul Romeu (numele folosit de greci in turcia, inseamna Roman in greceste) a murit in urma cu patru ani. Dar biserica ramane. Si graieste in cel mai bun mod pentru posibilitatea convietuirii oamenilor din nationalitati diferite, religii diferite, cu obiceiuri si moravuri deosebite.

Cred cu toata modestie ca acest respect al credintei celuilalt, are radacini adanci in timpuri stravechi. Ne aduc aminte vremurile cand in Constantinopol inca din secolul al 8-lea exista “maghisdion” (templu) pentru comerciantii musulmani care vizitau Orasul, centrul lumii de atunci. Si in manastirea Sinai, unde langa catolicosul manastirii exista templu cu minaret pentru nevoile religioase ale Ghebelia, tribului care locuieste in apropierea manastirii. Au existat si mai tarziu vremuri binecuvantate cand locuitorii unui cartier puteau avea templele lor unul langa celelalt. Spre exemplu Ortakyoi, Mesochoron din Bosfor. In acelasi cartier exista biserica Sfantul Focas, sinagoga si geamie. Si nu a existat nici-o problema, niciodata. Problemele le creeaza politicienii cei rai, si interesele lor economice mizerabile. Acestea folosesc religia ca o arma sau instrument de distrugere. Si poporul plateste scump.

Am vizitat caminul de saraci din Ok Meydan. Si cu ochii mei amverificat cea ce auzisem. M-am si fotografiat ca dovada de netagaduit. Este o mare intindere cu cladiri marete si independente din piatra. In mijloc exista o curte cu platani de secole si gradini cu o multitudine de plante si flori. In nord sub acelasi acoperis templul ortodox cu sinagoga evreiasca. Acoperis comun dar intrari diferite si zid despartitor solid. Chiar proaspat vopsite cu vopsea lavabila in interior. In sudul curtii se afla moscheea. Ingenunchiand in biserica noastra am stat si m-am gandit.

Aceasta institutie Otomana ar putea deveni compasul convietuirii oamenilor cu origini diferite, cu credinte diferite. Crestinul Ortodox nu se misca din credinta nici macar cu un centimetru. Este intemeiat pe piatra solida, si aceasta piatra este Hristos. Crestinul crede ca biserica lui este stalp si temelie a adevarului. Insa nu are fanatism. Respecta credinta celorlalti.

Recunoaste dreptul lor sa-l slujeasca pe dumnezeul sau dumnezeii lor cum doresc sau cum cred de cuviinta. Ortodoxul are spirit ecumenic, larg. Nu-i este frica de convietuire. Dialogheaza, intelege, ajuta. Are simt pentru adevar in care crede si nu are dubii despre el chiar daca este singur printre neamuri straine si de alta religie. Izolationismul provincial nu ajuta cu nimic. Este trecut. Doar o cale mai exista. Convietuirea intru dragoste pentru toti si persistenta in “credinta data odata sfintilor” (epistola lui Iuda, 3). Exemplu de copiat si in acesta Constantinopolul ecumenic. Darulaceze din Ok Meydan.

Decembrie 2003
Arhimandrit Dositheos

Imperiul Roman de rasarit si apus

In final se pare ca s-a ajuns si aici. Discutia a ajuns la marele subiect: relatia Grecilor si Romanilor, relatia intre cuceritorul si cuceritul, relatia intre cel ce a cucerit prin arme si a fost cucerit prin cultura.
Mai intai aristocratul Balaceanu-Stolnici (prin venele carui curge sange grecesc dupa afirmatiile proprii) face distinctia intre europa apuseana-gotica si europa rasariteana-romanica. Ar fi bine sa urmarim stilurile arhitecturale: stilul byzantin, comun intregii europe pana la secolul 11 cedeaza apoi locul lui stilului romanic (Romanesque style) care se transforma treptat in gothic. Este evident ca dupa schisma din 1054 are loc o schimbare de paradigma culturala in apus. Daca schisma a fost pregatita timp de 2 decenii (de la Carol cel Mare incoace) dupa schisma scindarea a fost extrem de profunda rezultand chiar in modificari arhitecturale.
Oare ce nevoie a condus populatiile din europa de vest, Franci, Germani si Italieni (desi ultimii au continuat sa oscileze inspre Constantinopol pana la renastere) sa caute un stil nou care sa-i diferentieze de trecutul lor bizantin? ce nesiguranta a generat aceasta atitudine trufasa si dorinta acestor popoare abia scapate de angoasa cuceririi Islamice, abia angajate in reconquista, ce teroare ii a determinat sa-si caute o identitate distincta?
Dimitris a continuat intr-un mod foarte subtil observatia onoratului Balaceanu-Stolnici: "doua Europe, una rasariteana centrata de Bizant si Alexandria, grecizata, ortodoxa si platoniciana, cealalta centrata de vechea Roma, latinizanta, catolica si aristoteliana" si "un certificat de deces editat de altii".
Si s-a aratat o tragedie. O angoasa profunda a generat o atitudine trufasa intr-o incercare de a se ascunde, angoasa/trufie care a determinat aceste amarate populatii vest-europene sa se desparta de lumea civilizata de pana atunci. Daca bizantul era continuatorul Romei, Roma era unificatorul regatelor Hellenistice, lumii lui Alexandru cel Mare, o continuare fireasca ai perioadei clasice.
Dintr-o istorie neintrerupta de 1.500 ani s-a rupt a creanga, reprezentata de crestinatatea apuseana.
Daca Roma era una si indivizibila cum a aratat Dimitris (chiar daca aceasta Roma, cea noua, vorbea Greceste) de la schisma au aparut doua... Ca si cum Kievul s-ar autodeclara capitala Rusiei sau Londra capitala SUA.
Insa nu partea politica ne intereseaza aici... ci trauma. O trauma colectiva care a marcat o societate intreaga, a fortat-o sa se rupa de radacinile ei, a determinat-o sa caute o alta identitate. Iar din pacate aceasta societate nu pare sa fi realizat (inca) ce tragedie a avut loc chiar la nasterea ei. Temelia este subreda pentru ca chiar acolo se afla un furuncul mare plin de puroi. Trauma aceasta continua sa genereze atitudini automate, sabloane fata de "originalul" ca si fata de restul lumii.
Trauma... tragedie... pacat.

Grecii sau Romanii ?

As vrea sa pun niste intrebari care ma framanta , si daca stilul pare ascutit ma iertati e doar ca sa subliniez intrebarea mea.

Ma incita ideea ca diferentele ce nu exista sunt create si altele care sunt majore sunt trecute cu vederea. N-as putea sa stau la o separare intre cum zice autorul, unei Europe grecizate , ortodoxe si platoniciene si unei Europe catolice, latinizate si aristoteliene, cand am in minte o diferenta intre spiritualitatea Bisericii pe de o parte si a Religiei sau a Filozofiei pe de alta . Ce vreau sa zic.
1. Ce exact a unit Roma , o lume fragmentata cultural sau mai ales o lume fragmentata administrativ ?(vorbesc de lumea grecoromana inainte de Imperiul Roman)
2. Nu mi se pare ca Imperiul Roman ar fi fost vreoodata Grec sau Roman. A fost din inceputurile lui, chiar si inaintea crearii lui ca un stat unic administrativ, si Grec si Roman, care continea si cunostea toata filozofia grecoromana ori o fi el Aristotel ori o fi el Platon si a depasit nu printr-o noua filozofie sau o noua religie ci in Sanul Bisericii crestine , a Rugaciunii curate si a Unirii mistice .Aceasta unitate spirituala statornica se sprijinea si pe unitatea Bisericii si pe unitatea limbii, caci in Imperiul se vorbeau 2 limbi la cult, la carti la comert. Romanii nu vedeau pe Grecii ca straini si nici Grecii pe Romanii. In schimb vedeau pe popoarele germanice ca straine traditiei grecoromane.
3. E interesant ca dupa atitea secole hranite de radacini comune Grecii si Romanii (si dece nu si verii lor Tracii ) , traind impreuna , bilingvi si crestini , sa aiba stramosii care vorbesc despre ei cica, dar tot zic de acestia bizantinii inexistenti istoric si vorbesc de diviziuni intre Romanii (grecofoni si latinofoni) cand Romanii intotdeauna incercau sa elibereze pe fratii lor aflati sub jugul strainilor cand puteu.
Ideea mea oricum pare e mult diferita.
Continuitatea s-a rupt ? de catre cine ? Otomanii ? Germanii ? Noi dece trebuie sa punem si semnatura noastra la certificatul de deces editat de altii ?

Am citit ceva alaltaieri :
« Pentru 11 secole Constantinopolul a fost centrul unei lumi luminoase.
Spiritul vioi, interesele si dragostea pentru frumosul ai Helenilor, forta mandra si abilitatea Romanilor, si avantul transcedental al Crestinilor Orientali, care s-au unit intr-un intreg fluid si fragil toate acestea acum s-au adormit. Constantinopolul a devenit sediul al salbaticiei, al inculturii, si al lipsei de gust magnifice.
Europa vestica cu amintiri stramosesti de gelozie fata de civilizatia bizantina cu Cosilierii ei spirituali sa acuze pe Ortodoxi ca niste pacatosi schismatici si cu simt de vinovatie pentru ca a parasit pe Orasul (Constantinopol) , a preferat sa ignore Bizantul.Dar nu putea sa stearga datoria ce avea fata de Heleni. Totusi a considerat ca a fost obligata numai fata de epoca Clasica. Filelenii care au venit sa participe la Razboiul de Indepedenta (1821) vorbeau despre Temistocles si despre Pericles dar niciodata pentru Constantin Paleologul ».
Vezi Steven Runciman , « Caderea Constantinopolului ».

C-tin Balaceanu-Stolnici dixit

Constantin Balaceanu-Stolnici scrie printre altele despre apartenenta Romaniei in Europa:
"Din punct de vedere cultural, lucrurile sunt tot atît de clare, dar într-un context mult mai complicat datorita evolutiei istorice a Europei.
Marea globalizare realizata de imperiul roman a reunit într-o structura politico-militara unica tarile circummediteraneene, printre care tarile sud-europene si cele ale Orientului Apropiat si de Mijloc. In aceeasi structura au fost integrate la un moment dat si o parte din teritoriilor noastre, ca si cele britanice, integrare care a depasit obiectivele sale, caci a dus la romanizarea populatiilor de la noi si includerea noastra în sistemul latinitatii.
Ulterior când, sub presiunea dificultatilor de ordin administrativ si militar, Teodosie cel Mare a împartit imperiul între cei doi fii ai sai - Arcadiu si Honoriu - , el a declansat un proces care avea, în cursul secolelor, sa duca la organizarea a doua Europe, una rasariteana centrata de Bizant si Alexandria, grecizata, ortodoxa si platoniciana, cealalta centrata de vechea Roma, latinizanta, catolica si aristoteliana.
În tot Evul Mediu, Europa bizantina a dominat, prin stralucirea culturii si spiritualitatii ei, ca una ce s-a situat în continuarea helenismului, a unui helenism evident metamorfozat de crestinism.
In aceasta perioada de aproape un mileniu, Europa vestica, subjugata si împartita de popoarele germanice, s-a restructurat tîrziu din sec. IX, realizând acea lume carolingiana cultural unitara, din care se va dezvolta mai târziu civilizatia occidentala ce se va impune. În acest context, tarile noastre s-au organizat în cadrul lumii Constantinopolitane, integrîndu-se atît de bine încît, dupa disparitia basileilor înlocuiti de padisahii otomani, am continuat cultura si spiritualitatea imperiului de rasarit, realizînd ceea ce N. Iorga numea Bizant dupa Bizant. Prezenta noastra în sistemul Europei ortodoxe a creat însa falsa idee a dezvoltarii noastre în afara Europei, idee întretinuta de ignoranti sau oameni de rea credinta."

Mi se pare ca descrie in cel mai frumos si cult mod subiectul nostru principal, anume apartenenta Romaniei la un spatiu cultural unitar bizantin si post-bizantin, eminamente European. Articolul este o placere si recomand internautilor citirea lui, autorul avand o luciditate extraordinara cu mult dincolo de cea pe care majoritatea dintre noi o-ar avea.
Impresionant, recomandare 5*****

La inceput a fost cuvantul...

Asa deci. La inceput a fost cuvantul. Sau mai bine zis... cuvantarea. Adica ce mai? am stat la o cafea un grec si doi romani intr-o zi insorita (prin August intr-o terasa frumoasa din centrul Timisorii) la o cafeluta.
Opa... cafeluta, grec, romani... ce facem noi aici? ce pot avea in comun aceste lucruri? Iaca si intrebarea noastra. Zicea un oarecare Iorga (Nicolae) acum un secol despre "Bizant dupa Bizant", cum ca cica romanii, grecii, bulgarii si restul neamurilor balcanice (si poate si turcii intr-o oarecare, mai mica, masura) ar avea ceva in comun. Sa fi fost vorba de o istorie milenara? (cam asa... in jur de una mie ani, iar in functie de caz chiar mai mult) Sa fi fost vorba de o cultura comuna? (cu diferentele de rigoare care dau identitate si se fecundeaza reciproc adica dau viata, adica indeparteaza moarte, ceva asemanator cu "cu moarte pe moare a calcat"...
Sa fie vorba despre exact aceea religie, ortodoxia care fiecare crede ca e doar a lui si in final ne dam seama ca e ale tuturor? ("ortodoxia mea e mai ortodoxa decat ortodoxia ta"... parca nu pusca, nu-i asa?)
Intr-un final fiecare a venit cu parerea lui, fiecare parere nefiind altceva decat o alta fateta ai aceleias monede... care se pare ca nu are doar doua fatete ci chiar mai multe... trei? patru? cinci? cincizeci? cine stie? poate chiar 6 miliarde (cica acesta ar fi numarul locuitorilor la momentul actual a acestei mici sfere care se cheama pamant).
Intr-un final ne am gandit ca ar fi bine sa discutam mai pe amanunte acest subiect. Iar ca sa nu ne uitam ideile si concluziile a venit Dan cu idea sa "le postam pe net". Zis si facut. Grecu s-a ocupat de computerismele si s-a nascut copilul unei cafele intr-o dupamiaza insorita.

Reguli:
pt ca "socotelile bune ii fac si pe prieteni buni" (proverb grecesc) haideti sa punem cateva reguli. Nu vrem sa strangem de gat bietul nou-nascut deci as propune sa fim cat mei "permisivi" (macar pt inceput).
Regula nr.1
Limba folosita in acest blog este limba romana. Cu diacritice, fara, cu tz/sh etc sa fie treaba fiecaruia. Eu personal n-am diacritice deci nu trageti!
Regula nr.2
Acest spatiu este unul privat. Este casa/locul/locus/sit unei comunitati. Cine vine aici e binevenit insa sa nu uitam: sa fim cuvinciosi. Nu cerem lucruri absurde, doar bun simt. Fie te duci la matusa ta, sau la fratele bunicului tau, te comporti cum se cuvine frumos si cu respect. Daca te mai scapi odata si odata nimeni nu ti-o ia in nume de rau. Insa daca devine o chestie sistematica... matusa nu te mai primeste acasa. Asa si noi. Posturile se pot sterge. Te rugam insa nu ne forta sa le stergem. Pentru ca pretuim parerea ta.
Regula nr.3
Fiecare om are drept la parerea lui. In consecinta cu totii trebuie sa respectam pe fiecare fie este membru ai comunitatii noastre, fie e doar in trecere. Sa fim constienti: cei mai multi dintre vizitatorii vor citi si vor pleca mai departe. Unii ,mai putini, o sa mai scrie doua-trei randuri. Doar o minoritate va reveni si va face parte din comunitate. Deci trebuie, hai sa ma repet... trebuie, sa dam dovada de toleranta si intelegere

Sper sa nu mai fie nevoie de alte reguli. Adeseori insa realitatea ne va obliga sa definim, sa delimitam comunitatea noastra mai mult si mai mult. In acest caz probabil vor mai aparea reguli. Dar totul cu masura.
Hai noroc.
Si la multi ani ;-)