vineri, decembrie 15, 2006

Din nou Petre Guran

"Iritarea împotriva Bizanţului, pe care am putea-o întâlni sub sloganul „noi vrem Europa, nu Bizanţ”, nu poate ţine decât tot de o utopie şi de o tristă incultură."
Citiţi tot articolul pe blog-ul GRUPAREA APROAPE.

Un comentariu:

Christo Demotis spunea...

"O societate complexă ca Bizanţul nu poate corespunde unui model.
Avatarurile istoriei au impus deseori modele contradictorii, ce au produs o admirabilă incoerenţă" zice autorul. Pe parcursul intregului lui eseu vedem schitarea unei culturi a neomogenitatii. Exaxt aici rezida puterea paradigmei Bizantine: Bizantul nu a fost o cultura unicata, omogena, uniforma sau macar uniformizanta.
Bizantul a fost cultura sincretismului, cultura diversitatii si a apropierii celor de neapropiat. Bizantul a fost apofatic si nu catafatic.
S-a bazat pe puterea dialogului si libertatii ca sa aduca aproape lucruri aparent adverse si totusi la a apropiat fara a da nastere la ruperi. Impresionant, nu?