Chemare la împreună lucrare - să citim Învățătura Sfîntului Antonie și pentru alții

Sfîntul Nil Ascetul, vorbind despre felul în care ne învățăm unii pe alții cum să trăim pe placul lui Dumnezeu ne arată că nu putem da altora învățătura pe care o cunoaștem doar parțial fiindcă cei care fac așa „nu grăiesc din destoinicie proprie.”1

Prin acest lucru el nu se adresează celor care învață pe alții pentru a le zădărnici lucrarea „ci îndemnîndu-i ca mai întîi să ia asupra lor deprinderea virtuții' pe măsura mărimii lucrului.”

Iar părintele nostru drag, Dumitru Stăniloae ne spune că vom crește nemărginit în iubirea de semeni „dar până atunci trebuie să ne conducem vieața sufletului după prescripțiile cel mai precise, cele mai amanuntite, în modul cel mai statornic.”2

Fiind de părere că cei care, mai presus de îndoială, au făcut virtuțile lucrătoare sînt sfinții și că învățăturile lor ne sînt de mare folos am devenit preocupat de găsirea metodelor și mijloacelor prin care învățătura lor să ne însoțească cît mai mult și pe cît mai mulți.

De ce cît mai mult timp? Pentru că „pînă ne stăpînesc patimile și dăinuiește războiul împotriva cugetului trupesc, nu trebuie să ne luăm mîinile de pe arme, ci neîncetat să ne ținem mîinile pe ele, ca nu cumva viclenii, folosind odihna noastră ca vreme de năvală, să ne robească cu cruzime."

De aceea fac o chemare la arme. La împreună lucrare.

Îmi este limpede că avem o mare nevoie de textele sfinților nu doar în scris ci și în format audio iar resursele pe care le-am putut găsi le găsesc nesatisfăcătoare din diferite motive.

De vreme ce citirile din sfinți sînt cu certitudine necesare dezvoltării fiecărui ortodox, vă rog să vă înregistrați citind și să trimiteți fișierele în format mp4. Mp3, ogg sau flac sînt formate care pot fi, de asemenea acceptate.

Vă propun pentru lectură Sfîntul Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete.

Ceea ce facem noi este un demers duhovnicesc și de aceea cred că ar trebui sa luati binecuvîntare de la duhovnic și ar fi o bună idee dacă înaintea fiecărei sesiuni de înregistrare am spune niște rugăciuni. Eu găsesc potrivite următoarele: rugăciunile începătoare, cuvine-se..., troparul sfîntului Antonie și rugăciunea dinaintea citirii sfintei evanghelii. Dar mi se pare potrivit și să 40 pînă la 100 de „Doamne miluiește” în locul altora. Rămîne să alegeți sau să vă sfătuiți cu duhovnicul.

Este necesar ca toți să citim exact același text! De aceea aveți textul mai jos, la sfîrșitul acestui îndemn (Sub icoana ispitirii Sfîntului Antonie pe ortodox@zi). Dacă veți găsi greșeli dactilografice vă rog să le corectați și să le semnalați.

Puteți înregistra cu ce aparat doriți, reportofon, pc, telefon inteligent sau altceva. Respectați formatele cerute, asigurați-vă că ați reglat PCM (Pulse-Code Manipulation) la cel putin 44,1 KHz/16 bit.

Desigur nu pot face recomandări pentru fiecare aparat dar pentru că, probabil în 2015 cel mai răspîndit aparat care face asemenea înregistrări și cel mai ușor de folosit este telefonul cu sistem de operare Android, vă recomand ASR app care poate fi instalată de aici:

https://play.google.com/store/apps/details?id=com.nll.asr

Nu este necesar să citiți totul deodată, dimpotrivă este recomandat să împărțiți lectura, de preferat, în paragrafe (capete) separate, adică fiecare paragraf să fie salvat în fișier separat sau în bucăți de cîte 10 paragrafe (capete) pentru a fi ușor de editat și manipulat. Salvați fișierele cu titluri de tipul sf_antonie_inv_01, sf_antonie_inv_02 dacă fiecare fișier cuprinde un cîte un singur paragraf sau titlurid e tipul sf_antonie_inv_01-10, sf_antonie_inv_10-20 dacă fișierele cuprind 10 paragrafe. Citiți numărul paragrafului de fiecare dată.

Este recomandat să editați etichetele ID3 ale fișierelor astfel:

title – Invatatura despre viata morala

artist – Sf Antonie cel Mare

album – Filocalia I

year – 2015

comment – lectura Prenume Nume

În titluri și cînd editați ID3 nu folosiți diacritice. Dacă nu știți sau nu doriți să editați etichetele precizati în corpul mesajului acest lucru pentru a altcineva să facă acest lucru ulterior.

Cine știe, poate Sfîntul Antonie vă ajută să dati atenție mai mare unui text.

Trimiteți fișirele prin e-mail la dan.c.sabau(at)gmail.com, unde înlocuiți (at) cu semnul corespunzător adică @.

În acest moment nu este nevoie de citirea prefaței și a vieții și operei sfîntului ci doar de textul propriu zis începînd cu titlul lui.

Aceste fișiere vor fi publicate sub Licență Publică Creative Commons și vor fi folosite în forma de cărți audio folositoare nu doar fraților și surorilor cu dificultăți de vedere dar și bătrînilor și celor cu ocupații dinamice dar care le permit să asculte cărți. De asemenea vor fi folosite în emisiuni, înregistrări, documentații sau altele asemenea în activități și materiale.

Iată că angajîndu-ne la această împreună lucrare ne vom ruga mai des, vom citi învățătura Sfîntului Antonie și vom ajuta frații și surorile noastre cu dificultați de vedere, bătrîni și foarte ocupați să cunoască mai profund această învățătură.

Nu întîmplător vă propun să începem această împreună lucrare a citirii Sfîntului Antonie în ziua pomenirii acestuie, să-l chemăm în ajutorul nostru de fiecare dată, la fiecare sesiune, pînă termină acest demers și să-l rugăm sa ne ajute să ne schimbăm mintea prin punere în viață a învățăturii sale.

Cum ne-a arătat Sfîntul Nil Ascetul, război este, așadar:

La arme!

NEFERICIRE, ÎNTRISTARE, DEPRESIE

 Felul în care Sfinții Părinți văd¹ lumea nu este produsul vreunui moft și nici nu poartă eticheta vreunei filozofii politice ori prețul vreunei corporații. Acesta izvorăște din Adevăr. Dintr-o relatie specială cu Adevărul, de la persoană la persoană. Pentru noi ortodocșii, Adevărul este Hristos, persoana treimică și întrupată. Așadar pentru noi, trupul omenesc cunoaște adevărul la scară celulară, s-a întrepătruns cu el. Toți cei botezați putem cunoaște adevărul prin această relație. Însă nici măcar sfinții nu s-au născut sfinți. Pe măsură ce au trăit în conformitate cu Adevărul, au devenit asemenea Lui și au putut exprima valori neperisabile în cuvinte. Sfîntul Antonie cel Mare ne învață acest lucru:

„Mintea vede toate, chiar și cele din ceruri. Și nimic nu o întunecă, fără numai păcatul. Prin urmare, celui curat nimic nu-i este de neînțeles, iar cuvîntului său nimic nu-i este cu neputință de exprimat.”²

Totuși, pînă la sfințenie, trăim în minciună. Sfințenia este semnul că desăvîrșirea omului în Hristos este lucrătoare. Aceasta e o lucrare eternă întrucît ea are loc prin „unirea omului credincios cu Dumnezeu, în Hristos. Dar cum Dumnezeu este nesfîrșit, ținta unirii cu El, sau a desăvîrșirii noastre, nu corespunde niciodată vreunui capăt, de la care să nu se mai poată înainta.”³

Fericirea este starea de bine rezultată din această lucrare. Ceea ce experimentăm la nivel emoțional și care nu se află în legătură cu Adevărul este nefericire. Din cauza patimilor noastre nu avem o raționalitate limpede ci una bolnavă care cotează ca fiind fericire orice stare de satisfacție a simțurilor și orice moment de acalmie.

Unii, aflați încă în avîntul patimilor, se simt fericiți, alții avînd deja sufletul amorțit se conving singuri că sînt fericiți. Pe aceștia îi lasă Dumnezeu să traiască asemenea bogatului nemilostiv⁴ din Evanghelia duminicii a XX-a după Rusalii. Dar cei mai mulți încep să se dezmorțească și chiar să trăiască o viață cu angajamente religioase, mulți dintre aceștia sînt chiar practicanți consecvenți ai credinței aflați la începutul luptei de despătimire. Aceștia din urmă încep să cunoască Adevărul dar fie nu au reușit să transforme în trăire acest eveniment, fie doar încep să simtă amărăciunea care vine din plăcerea simțurilor sub formă de falsă fericire. Așadar încep să înțeleagă că fericirea nu stă în plăcere și se angajează într-un efort ascetic și de disciplină religioasă dar care, pentru că încă sînt niște moleșiți și alintați, le găsesc neatractive și astfel se pomenesc lipsiți de alintul plăcerilor și captivi într-o viață care le pare fadă. 

Evagrius of Pontus, fol. 49vhttp://evagriusponticus.net/images.htm

Avva Evagrie Ponticul ne explică în cel fel se săvîrșesc cele descrise spunînd că aceștia din urmă sînt captivii ispitelor unui drac:

„Toți dracii fac sufletul iubitor de plăceri; numai dracul întristării nu primește sa facă aceasta, ci el ucide gîndurile celor care au început aceasta viețuire tăind și uscînd prin întristare orice plăcere a sufletului...”⁵

Sfîntul Ioan Casian, asemenea lui Evagrie, vede nefericirea ca fiind lucrarea unui duh necurat și viclean care are ca scop împiedicarea progresului duhovnicesc și o descrie astfel:

„Cînd duhul acesta viclean tabără asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osîndire, nici să stăruie cu folos pe lîngă sfintele citiri și nu rabdă pe om să fie blînd și smerit față de frați. Îi pricinuiește scîrbă de toate lucrurile și față de însăși făgăduința vieții.”⁶

Întristarea distruge orice bucurie, nici una nu este destul de mulțumitoare pentru cel care îngăduie... citiți mai departe

___________

1Folosesc prezentul pentru că pentru noi sfinții sînt la fel de vii ca oricare persoană pe care o cunoaștem si pentru că viziunea lor își păstrează validitatea peste veacuri.

2Dumitru Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București, 2008, vol. I, p. 27;

3pr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, ed. IBMBOR, București, 2002, p. 5;

4Luca 16, 19-31, Biblia sau Sfînta Scriptură, online: http://bibliaortodoxa.ro/despre.php, 29.09.2014, Mt. 24, 45-47 - pentru toate citatele scripturistice, cu precizarea că acolo unde se va cita din alte versiuni, acestea vor fi specificate ca atare;

5Dumitru Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București, 2008, vol. I, p. 60;

6Idem, p.114;

Rădăcini

Cultura islamică este profundă și importantă. Este inacceptabil felul superficial în care este ea propusă modernității de civilizația "vestică" dar și de o seamă de musulmani contemporani.

Asemenea oricărei civilizații în interiorul ei și sub pretextul ei se petrec abuzuri, crime și genociduri. 

Dacă scriem istoria armelor ne oprim aici, dacă scriem istoria culturii și a civilizației descoperim cu ochii mari o lume care se dovedește a un ingredient important al civilizației europene.

De aceea celebrarea acesteia mai cu seamă în contextul tulburărilor din Franța e un gest binevenit si meritos.

Celebrați alături de grupul Peregrinii muzica Timișoarei otomane.