Imperiul Roman de rasarit si apus

In final se pare ca s-a ajuns si aici. Discutia a ajuns la marele subiect: relatia Grecilor si Romanilor, relatia intre cuceritorul si cuceritul, relatia intre cel ce a cucerit prin arme si a fost cucerit prin cultura.
Mai intai aristocratul Balaceanu-Stolnici (prin venele carui curge sange grecesc dupa afirmatiile proprii) face distinctia intre europa apuseana-gotica si europa rasariteana-romanica. Ar fi bine sa urmarim stilurile arhitecturale: stilul byzantin, comun intregii europe pana la secolul 11 cedeaza apoi locul lui stilului romanic (Romanesque style) care se transforma treptat in gothic. Este evident ca dupa schisma din 1054 are loc o schimbare de paradigma culturala in apus. Daca schisma a fost pregatita timp de 2 decenii (de la Carol cel Mare incoace) dupa schisma scindarea a fost extrem de profunda rezultand chiar in modificari arhitecturale.
Oare ce nevoie a condus populatiile din europa de vest, Franci, Germani si Italieni (desi ultimii au continuat sa oscileze inspre Constantinopol pana la renastere) sa caute un stil nou care sa-i diferentieze de trecutul lor bizantin? ce nesiguranta a generat aceasta atitudine trufasa si dorinta acestor popoare abia scapate de angoasa cuceririi Islamice, abia angajate in reconquista, ce teroare ii a determinat sa-si caute o identitate distincta?
Dimitris a continuat intr-un mod foarte subtil observatia onoratului Balaceanu-Stolnici: "doua Europe, una rasariteana centrata de Bizant si Alexandria, grecizata, ortodoxa si platoniciana, cealalta centrata de vechea Roma, latinizanta, catolica si aristoteliana" si "un certificat de deces editat de altii".
Si s-a aratat o tragedie. O angoasa profunda a generat o atitudine trufasa intr-o incercare de a se ascunde, angoasa/trufie care a determinat aceste amarate populatii vest-europene sa se desparta de lumea civilizata de pana atunci. Daca bizantul era continuatorul Romei, Roma era unificatorul regatelor Hellenistice, lumii lui Alexandru cel Mare, o continuare fireasca ai perioadei clasice.
Dintr-o istorie neintrerupta de 1.500 ani s-a rupt a creanga, reprezentata de crestinatatea apuseana.
Daca Roma era una si indivizibila cum a aratat Dimitris (chiar daca aceasta Roma, cea noua, vorbea Greceste) de la schisma au aparut doua... Ca si cum Kievul s-ar autodeclara capitala Rusiei sau Londra capitala SUA.
Insa nu partea politica ne intereseaza aici... ci trauma. O trauma colectiva care a marcat o societate intreaga, a fortat-o sa se rupa de radacinile ei, a determinat-o sa caute o alta identitate. Iar din pacate aceasta societate nu pare sa fi realizat (inca) ce tragedie a avut loc chiar la nasterea ei. Temelia este subreda pentru ca chiar acolo se afla un furuncul mare plin de puroi. Trauma aceasta continua sa genereze atitudini automate, sabloane fata de "originalul" ca si fata de restul lumii.
Trauma... tragedie... pacat.

Grecii sau Romanii ?

As vrea sa pun niste intrebari care ma framanta , si daca stilul pare ascutit ma iertati e doar ca sa subliniez intrebarea mea.

Ma incita ideea ca diferentele ce nu exista sunt create si altele care sunt majore sunt trecute cu vederea. N-as putea sa stau la o separare intre cum zice autorul, unei Europe grecizate , ortodoxe si platoniciene si unei Europe catolice, latinizate si aristoteliene, cand am in minte o diferenta intre spiritualitatea Bisericii pe de o parte si a Religiei sau a Filozofiei pe de alta . Ce vreau sa zic.
1. Ce exact a unit Roma , o lume fragmentata cultural sau mai ales o lume fragmentata administrativ ?(vorbesc de lumea grecoromana inainte de Imperiul Roman)
2. Nu mi se pare ca Imperiul Roman ar fi fost vreoodata Grec sau Roman. A fost din inceputurile lui, chiar si inaintea crearii lui ca un stat unic administrativ, si Grec si Roman, care continea si cunostea toata filozofia grecoromana ori o fi el Aristotel ori o fi el Platon si a depasit nu printr-o noua filozofie sau o noua religie ci in Sanul Bisericii crestine , a Rugaciunii curate si a Unirii mistice .Aceasta unitate spirituala statornica se sprijinea si pe unitatea Bisericii si pe unitatea limbii, caci in Imperiul se vorbeau 2 limbi la cult, la carti la comert. Romanii nu vedeau pe Grecii ca straini si nici Grecii pe Romanii. In schimb vedeau pe popoarele germanice ca straine traditiei grecoromane.
3. E interesant ca dupa atitea secole hranite de radacini comune Grecii si Romanii (si dece nu si verii lor Tracii ) , traind impreuna , bilingvi si crestini , sa aiba stramosii care vorbesc despre ei cica, dar tot zic de acestia bizantinii inexistenti istoric si vorbesc de diviziuni intre Romanii (grecofoni si latinofoni) cand Romanii intotdeauna incercau sa elibereze pe fratii lor aflati sub jugul strainilor cand puteu.
Ideea mea oricum pare e mult diferita.
Continuitatea s-a rupt ? de catre cine ? Otomanii ? Germanii ? Noi dece trebuie sa punem si semnatura noastra la certificatul de deces editat de altii ?

Am citit ceva alaltaieri :
« Pentru 11 secole Constantinopolul a fost centrul unei lumi luminoase.
Spiritul vioi, interesele si dragostea pentru frumosul ai Helenilor, forta mandra si abilitatea Romanilor, si avantul transcedental al Crestinilor Orientali, care s-au unit intr-un intreg fluid si fragil toate acestea acum s-au adormit. Constantinopolul a devenit sediul al salbaticiei, al inculturii, si al lipsei de gust magnifice.
Europa vestica cu amintiri stramosesti de gelozie fata de civilizatia bizantina cu Cosilierii ei spirituali sa acuze pe Ortodoxi ca niste pacatosi schismatici si cu simt de vinovatie pentru ca a parasit pe Orasul (Constantinopol) , a preferat sa ignore Bizantul.Dar nu putea sa stearga datoria ce avea fata de Heleni. Totusi a considerat ca a fost obligata numai fata de epoca Clasica. Filelenii care au venit sa participe la Razboiul de Indepedenta (1821) vorbeau despre Temistocles si despre Pericles dar niciodata pentru Constantin Paleologul ».
Vezi Steven Runciman , « Caderea Constantinopolului ».