vineri, august 26, 2005

La inceput a fost cuvantul...


Asa deci. La inceput a fost cuvantul. Sau mai bine zis... cuvantarea. Adica ce mai? am stat la o cafea un grec si doi romani intr-o zi insorita (prin August intr-o terasa frumoasa din centrul Timisorii) la o cafeluta.
Opa... cafeluta, grec, romani... ce facem noi aici? ce pot avea in comun aceste lucruri? Iaca si intrebarea noastra. Zicea un oarecare Iorga (Nicolae) acum un secol despre "Bizant dupa Bizant", cum ca cica romanii, grecii, bulgarii si restul neamurilor balcanice (si poate si turcii intr-o oarecare, mai mica, masura) ar avea ceva in comun. Sa fi fost vorba de o istorie milenara? (cam asa... in jur de una mie ani, iar in functie de caz chiar mai mult) Sa fi fost vorba de o cultura comuna? (cu diferentele de rigoare care dau identitate si se fecundeaza reciproc adica dau viata, adica indeparteaza moarte, ceva asemanator cu "cu moarte pe moare a calcat"...
Sa fie vorba despre exact aceea religie, ortodoxia care fiecare crede ca e doar a lui si in final ne dam seama ca e ale tuturor? ("ortodoxia mea e mai ortodoxa decat ortodoxia ta"... parca nu pusca, nu-i asa?)
Intr-un final fiecare a venit cu parerea lui, fiecare parere nefiind altceva decat o alta fateta ai aceleias monede... care se pare ca nu are doar doua fatete ci chiar mai multe... trei? patru? cinci? cincizeci? cine stie? poate chiar 6 miliarde (cica acesta ar fi numarul locuitorilor la momentul actual a acestei mici sfere care se cheama pamant).
Intr-un final ne am gandit ca ar fi bine sa discutam mai pe amanunte acest subiect. Iar ca sa nu ne uitam ideile si concluziile a venit Dan cu idea sa "le postam pe net". Zis si facut. Grecu s-a ocupat de computerismele si s-a nascut copilul unei cafele intr-o dupamiaza insorita.

Reguli:
pt ca "socotelile bune ii fac si pe prieteni buni" (proverb grecesc) haideti sa punem cateva reguli. Nu vrem sa strangem de gat bietul nou-nascut deci as propune sa fim cat mei "permisivi" (macar pt inceput).
Regula nr.1
Limba folosita in acest blog este limba romana. Cu diacritice, fara, cu tz/sh etc sa fie treaba fiecaruia. Eu personal n-am diacritice deci nu trageti!
Regula nr.2
Acest spatiu este unul privat. Este casa/locul/locus/sit unei comunitati. Cine vine aici e binevenit insa sa nu uitam: sa fim cuvinciosi. Nu cerem lucruri absurde, doar bun simt. Fie te duci la matusa ta, sau la fratele bunicului tau, te comporti cum se cuvine frumos si cu respect. Daca te mai scapi odata si odata nimeni nu ti-o ia in nume de rau. Insa daca devine o chestie sistematica... matusa nu te mai primeste acasa. Asa si noi. Posturile se pot sterge. Te rugam insa nu ne forta sa le stergem. Pentru ca pretuim parerea ta.
Regula nr.3
Fiecare om are drept la parerea lui. In consecinta cu totii trebuie sa respectam pe fiecare fie este membru ai comunitatii noastre, fie e doar in trecere. Sa fim constienti: cei mai multi dintre vizitatorii vor citi si vor pleca mai departe. Unii ,mai putini, o sa mai scrie doua-trei randuri. Doar o minoritate va reveni si va face parte din comunitate. Deci trebuie, hai sa ma repet... trebuie, sa dam dovada de toleranta si intelegere

Sper sa nu mai fie nevoie de alte reguli. Adeseori insa realitatea ne va obliga sa definim, sa delimitam comunitatea noastra mai mult si mai mult. In acest caz probabil vor mai aparea reguli. Dar totul cu masura.
Hai noroc.
Si la multi ani ;-)

Un comentariu:

ClaudiuTR spunea...

Materialul postat din start aici , este o chintesentza de date care exprima destul de echilibrat un adevar.
Toata constructia este o exprimare elocenta a unei statuari culturale specifica Europei de est, si seamana cu o statuie bine sculptata, la care nu vad de ce cineva ar mai aduce retusuri.
E un loc bun, asemeni unei banci de date primare, asemeni unei dogme, un tezaur care este bine ca exista si e normal sa-l pastram, fara a-l discuta, desi putem broda pe seama lui fara ai aduce vre-o atingere.
Starea de fapt pe care o vad exprimata in prezentarea acestui blog, este mai mult decat o situatie care merita discutata si evetal ameliorata, eventual adaptata la cerinte istorice actuale. Este o structura, care defineste un suflet propriu, o constiintza a unui subcostient colectiv cultural si, deci, nu poate fi modificat fara a omora pur si simplu sufletul micului univers pe care il defineste.
Ca atare, se poate discuta doar in functie de acest adevar, ce se paote face, fara pretentia de a aduce vre-o atingere acestui adevar.
Consistentza acestei definitii bizantine este sustinuta de structuri arhetipale intretinute si alimentate de catre cei care, membrii ai acestui mare popor bizantin, au trecut in alta dimensiune si eventual ne permit si ne si invita sa conlucram cu ei la dezvoltarea si devenirea continua a structurii acesteia in raport cu ceea ce s-a intamplat, se intampla si se va mai intampla in lumea aceasta.