joi, octombrie 06, 2005

Negocieri cu Turcia - ce se negociază: aderarea, Croaţia, Ciprul sau Constantinopole?



Înţelepciunea românească populară spune că: "Dacă ai pornit cu vicleşug la târg tăt o să fii vândut la urmă." Adică nu-i frumos că invitarea a doua state s-a făcut negocindu-se pe baza slăbiciunilor.
Spun unii analişti că s-a dat Croaţia pentru Turcia.
Dar Ciprul?
Reprezentanţii U.E. spun că gestul de a invita Turcia indică faptul ca U.E. nu e un club creştin.
Ziariştii lucizi subliniază că deşi Turcia e un stat laic, poporul turc este unul religios şi încă în procent mai mare chiar decât oricare dintre popoarele est-europene. Cum să nu te întrebi de ce Biserica Ortodoxă Română provoacă fiori oficialilor U.E. iar musulmanii, nu?!
Părerea mea, iar exprimată în vorbe populare, e că "se îmbată cu apă rece".
U.E. s-a extins de la statele secularizate nordice spre est şi aici dă faţă cu religia. Fie creştină, ortodoxă, de pildă Grecia şi România, catolică, precum Polonia şi Croaţia sau în cele din urmă cu ne-creştinismul musulman al Turciei.
Toate aceste state sunt laice. Dar votanţii sunt religioşi. Premoniţia mea e că statele estice vor da tonul simfoniei europene în scurt timp.
Că U.E. cea care încearcă să-şi nege obârşia creştină va trebui să ţină seama de oamenii religioşi din popoarele estice. Capacitatea lor de se adapta, mereu criticată ca lentă de vest-europeni le-a transformat în state cu politică deschisă schimbărilor. Vesticii s-au învăţat cu o poitică în care cer altora să adopte principii şi soluţii care nu le zdrucină poziţia politică internă politrucilor proprii. Acestă încremenire este un real pericol pentru U.E.
Din fericire naţuni mari (Turcia - 72 mil, România- 21 mil) şi cu forţe proaspete abia aşteaptă să se bucure de drepturile europene.
În câţiva ani predicile vestice nu vor mai conta şi politicienii occidentali vor trebui să impună propriilor votanţi ce au impus altor naţii. Vom vedea atunci aplicate drepturile omului, toleranţa religioasă şi etnică, acceptarea diversităţii culturale s.a.m.d.
Vom privi şi vom învăţa!
Marele joc se va purta în final tot între spiritul creştin şi cel necreştin.

2 comentarii:

dimitriskarv2 spunea...

« Puterea iluminarii si a indumnezeirii nu numai a rabdat si a rezistat la persecutiile, dar a si cucerit Imperiul Roman si a devenit inima a Civilizatiei ei Grecesti.
Nefiind familiarizati istoricieni, nu au nici-un mod sa perceapa intinderea a trans-figurarii pe care a suferit Statul Roman sub tratamentul iluminarii si a indumnezeirii. Criteriul cu care Imperiul Roman a facut pe credinta si fapta ortodoxa si sistemul ei sinodic parte a sistemului de legi si a administratiei nu difera mult de sprijinul legal pe care il are azi medicina adevarata si protectia cetatenilor de la falsi doctori. Religii si doctrine , care indeparteaza de la iluminarea si de la indumnezeirea , nu se con-siderau doar periculoase pentru salvarea , dar si ca ceva ce nu contribuia la producerea de cetateni, abili sa contribuie la terapia si transfigurarea societatii. »
(prof. Romanides).
Aceasta puterea a Bisericii daca vom intelege , ori mai bine zis daca vom trai nu numai nu ne vom speria (zic ..) de la intrarea Turciei dar abia vom astepta s-o tragem impreuna cu Europa vestica inauntru in lumina transfigurarii a Bisericii noastre.
Pe de alta parte nu avem aceasta protectia a statului, dar asa a fost la inceput si cu statul roman a idolilor. Ne speriam sau doar strangem pumnii ?

Christo Demotis spunea...

INtrebarea care s-ar pune este in ce masura este turcia capabila sa se transfigureze si sa devina "Europeana".
De fapt intrebarea este in ce masura este turcia deja europeana, iar in in acelasi context, ce inseamna sa fii european?
Turcia de bine de rau a fost cladita pe structurile imperiului bizantin. Mohamed cuceritorul a fost incoronat imparatul bizantului de catre patriarh (vezi Noica "Bizant dupa bizant") iar in primele 2 secole dupa cucerirea lui a fost condus de crestini islamizati (ieniceri), sclavii personali al Sultanului care ocupau toate pozitiile cheie. Toti autori turci astazi cand vorbesc despre imperiul otoman il diferentiaza de caracterul turcesc al statului laic turc contemporan. Chiar limba Otomana se considera diferita de cea turca de astazi.
Insa daca bizantul a fost european, iar imperiul otoman s-a cladit pe o structura europeana, atunci infuzia de europenism (fortata ce-i drept) din partea lui Ataturc, nu a adus turcia si mai aproape de europa? Nu cumva semintele europei exista deja (printre multe alte trasaturi evident asiatice) in acest pamant roditor din Anatolia?
In cazul acesta, nu exista dubii despre daca turcia poate deveni europeana, ci despre cat efort trebuie sa depuna gradinarul care va cultiva lastarii europeni in detrimentul celor asiatice.
Cred ca acest punct de vedere il completeaza pe cel mentionat de Prof. Romanides, si Dimitri.
Nu poate turcia sa ne faca asiatici, ci depinde de noi sa-o stimulam suficient sa se faca (cu adevarat) europeana.